What we do

UE întreține relații diplomatice cu aproape toate țările din lume. Ea are parteneriate strategice cu actorii internaționali cheie, este în profundă cooperare cu puterile emergente din întreaga lume și a semnat Acorduri bilaterale de Asociere cu mai multe state din vecinătatea sa. În străinătate, Uniunea este reprezentată de o rețea de 141 de delegații ale UE, care au o funcție similară cu cele ale unei ambasade.

Mai jos sunt 10 exemple , care ilustrează ceea ce face Uniunea în întreaga lume, cu scopul de a apăra interesele Europei și a promova valorile sale.

1. Uniunea sprijină stabilitatea în Balcani. Proiecte de asistență în șapte țări primesc finanțare din partea UE, contribuind la construirea unor societăți stabile. În Kosovo (1), UE a lansat o misiune vizând justiția și poliția pentru a ajuta la asigurarea statului de drept. Țările din Balcanii de Vest sunt deja candidate sau potențial candidate pentru aderarea la UE, ca parte a politicii sale de extindere.
2. Uniunea este membră a Cvartetului, alături de Organizația Națiunilor Unite, Statele Unite și Rusia, care pledează pentru pace în Orientul Mijlociu. Soluționarea conflictului arabo-israelian este o prioritate strategică pentru Europa.
Obiectivul UE vizează două state, cu un stat Palestinian viabil, independent și democratic, alături cu Israelul și celelalte țări vecine.
3. Uniunea oferă vecinilor săi o relație privilegiată în cadrul Politicii Europene de Vecinătate.
Politica este concepută pentru a consolida prosperitatea, securitatea și stabilitatea tuturor partenerilor și pentru a evita apariția unor noi linii de divizare între UE extinsă și țările din sudul Mediteranei, Europa de Est și Caucazul de Sud.
4. Uniunea a contribuit la negocierea Protocolului de la Kyoto privind schimbările climatice și, oferind o agendă privind emisiile reduse de carbon, care este, probabil, cea mai avansată și sofisticată din lume, rămâne un jucător important vizând acest subiect, indispensabil pentru un program de schimbare ambițios.
Uniunea se concentrează pe construirea unei coaliții de un acord cu caracter juridic obligatoriu privind schimbările climatice.
5. Uniunea lucrează în strânsă colaborare cu Organizația Națiunilor Unite pe o serie de probleme. Convingerea Uniunii în multilateralism reflectă un atașament pentru norme obligatorii, negociate, în relațiile internaționale, și este descrisă în mod explicit în Tratatul de la Lisabona.
Ori de câte ori este posibil, Uniunea urmărește să înlocuiască cu reguli și norme, sau să modereze politica de putere, prin urmare, făcând relațiile internaționale mai asemănătoare cu ordinea internă: mai pașnice și previzibile.
6. 
Uniunea execută misiuni militare, politice sau civile pentru a ajuta la construirea și asigurarea păcii în mai multe țări din Europa, Africa și regiuni mai îndepărtate, un exemplu fiind în Afganistan.
7. Uniunea are un angajament în ce privește drepturile omului și lucrează pentru a se asigura că acestea sunt respectate universal.
UE a făcut din drepturile omului un aspect central al relațiilor sale externe: în dialogurile politice pe care le deține cu țările terțe; prin intermediul politicii sale de dezvoltare și asistență, sau prin acțiunea sa în cadrul forurilor multilaterale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite.
8. Uniunea acționează ca un singur jucător în comerțul exterior și sprijină principiile comerțului internațional liber și echitabil. Deoarece ea negociază cu o singură voce, poate exercita o influență reală. Împreună, cei 28 de membri ai Uniunii Europene reprezintă 19% din importurile și exporturile mondiale.
Deoarece normele sale tehnice sunt utilizate pe scară largă în întreaga lume, stabilește de multe ori termenii dezbaterii.
9. Uniunea sprijină dezvoltarea socială și economică a partenerilor săi, și este gata să îi ajute atunci când se confruntă cu un dezastru. Împreună, UE și statele sale membre sunt cel mai mare donator din lume, de dezvoltare și ajutor umanitar.
Contribuțiile sale reprezintă 60% din asistența oficială pentru dezvoltare din lume.
10. Uniunea se confruntă cu provocările de gestionare a problemelor economice și financiare internaționale la nivel mondial, de exemplu în cadrul G-20. Aceasta contribuie la efortul continuu de a reforma instituțiile financiare internaționale, precum Banca Mondială și FMI și de a "re-reglementa” sectorul financiar internațional. Moneda comună, euro, conferă o influență suplimentară zonei euro și Băncii Centrale Europene.